Să nu fugi niciodată de tine

Ne agățăm de margini de prăpăstii, de vise ciobite, de amintiri, de doruri, de însemnări melancolice dintr-o carte răscitită. Nu alerga după oamenii care au plecat, copile.

Oamenii pleacă. Au plecat, vor mai pleca. Vei rămâne întotdeauna cu tine. Să nu fugi niciodată de tine.

Ne legăm singuri la ochi, ne încurcăm pașii, ne împiedicăm de noi și avem sentimentul că ceilalți ne opresc. Am spart prea multe oglinzi de teamă să ne privim.

Am închis prea multe lumini de teamă să ne cuprindem. Am frânt prea multe aripi de teamă că am putea zbura. Noi toți, copile, ne lăsăm sufletul atârnat de bolovani. Să nu fugi niciodată de tine.

Construiește din tine omul pe care vrei să îl privești în oglindă, omul care să vindece, omul care să deschidă ferestre, omul care să zboare. Și orice ar fi, stai în soare.

Rămâi acolo și zidește în tine tot ce găsești mai frumos în lumea asta. Să fii omul după care nu o să alerge nimeni niciodată.

foto: Brooke Shaden Photography

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.