promite-mi nimic

Promite-mi nimic

Promite-mi că vei știi să vezi când lumile ți se adună deasupra, ca norii care se pregătesc de furtună.

Zi-mi că vei ajunge, chiar dacă mai târziu. Niciodată nu e prea tardiv.

Făgăduieşte-mi că vei plânge, dacă asta simți. Că vei îngenunchia de ți se va învârti ceru-n cap și-n suflet, dar că te vei ridica de fiecare dată.

Şi că te vei privi de fiecare în oglindă cu drag, iertând, iubind, accepând. Că te vei lăsa îmbrățișat, adorat, iertat.

Promite-mi că vei știi când să rămâi, când să pleci, când să crezi și când să ceri.

Și mai promite-mi că o să îți fie bine, chiar dacă eu nu o să mai fiu acolo să îți povestesc despre anotimpuri și obsesii, că vei știi mereu că-s la capătul unui joc de cifre amestecate și, într-un fel sau altul, tot timpul aproape. Promite-mi nimic, să știu că pot avea totul.

foto: „Call”, photography by Tommy Ingberg

2 Comments

  1. M-a emotionat foarte mult articolul. Promisiuni peste promisiuni, rezista dar oare cat? Totusi, fara ele parca nu ar mai exista atata credibilitate intr-o relatie, mie cel putin asa mi se pare.

    1. Mulțumesc mult, Nadia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.