Noi nu suntem copaci

Noi nu suntem copaci. Nu avem rădăcini care să ne țină în aceleași locuri, cu aceleași obiceiuri, aceiași oameni, aceleași dureri. Nu avem coroană de minuni care să ne îngreuneze brațele. Avem doar același cer care ne stă deasupra, aceiași nori spre care privim, același soare care ne luminează.

Dacă nu îți place unde ești, schimbă asta. Nu ești copac. Așa scria pe o fotografie oarecare, găsită pe internet într-o zi de iarnă acum câțiva ani. Și am rămas uluită în fața monitorului. Și nu pentru că ar fi fost vreo mare filosofie, ci pentru că mi-am dat seama că uneori uităm cele mai simple lucruri din lumea asta. Iar în acel moment eu nu luam în calcul faptul că dacă locul unde lucram îmi otrăvea sufletul, nu trebuia să rămân acolo. Nu trebuie nimic în viață.

Nu sunt copac. Pot să renunț la orice îmi apasă pe suflet, la orice om care mă otrăvește, la orice relație pe care o duc în spate de dragul unui trecut, la orice carte din care am citit doar un sfert, la orice cafea pe care nu vreau să o mai beau cu cineva, la orice întrebare la care nu mai primesc răspuns.

Nu sunt copac. Pot să renunț la vise care mă copleșesc inutil sau la proiecte, dacă am obosit prea tare. Pot să mă las în pace o vreme, să nu mă mai uit în oglindă și pe cântar în același timp, să nu mai pretind că pot de fiecare dată mai mult, să nu îmi mai forțez limitele. E în regulă să obosești, să închizi tot o vreme, să poți învăța din nou să nu mai alergi, să nu mai cârpești, să nu mai uiți că nu ești un copac.

Noi nu suntem copaci, suntem păsări. Păsări cu aripile crescute pe dinăuntru…  (Nichita Stănescu)

dancer-portraits-dance-photography-alexander-yakovlev-131foto: Alexander Yakovlev

One thought on “Noi nu suntem copaci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *