Mi-aș fi dorit să fi știut ultima zi

Oprește-te. Respiră. Taci. Ascultă. Închide ochii și stai acolo. Am oprit timpul pentru tine. Mi-aş fi dorit să fi ştiut ultima zi.

Deschide-i și privește-te în oglindă. Pe cine vezi? Cine-i copilul acela cu ochii mari care te privește speriat? Când ai uitat de el? Clipești din nou și te privești așa, trist, tăcut, amar, îmbătrânit și neliniștit.

mi-aș fi dorit să fi știut ultima zi când am fost copil. să mă tragă cineva de mânecă și să îmi zică de mâine ești om mare, joacă-te, aleargă, simte.

mi-aș fi dorit să fi știut ultima zi când m-ai iubit. să te fi strâns în brațe și să-ți fi spus așa, din senin, că m-ai fericit. aș fi vrut să știu care a fost cea din urmă zi în care m-ai privit în ochi cu sinceritate, zi în care nu puteai să mă minți. ultima zi în care am fost noi.

și dacă aș fi știut care a fost ultima zi când aveam să te văd, aș fi vrut să îți înseninez chipul cu zâmbet.

Respiră. Alergăm prea mult, prea repede, fără rost. Ascunde-te sub nori și taci. Curând, timpul va curge din nou spre haos. Te vor arde tălpile și vei vrea iar să fugi de tot. Dar mai ales de copilul speriat, cu ochi mari. Și mâine poate fi o ultimă zi.

foto: Juliana Missano, student at The Rock School for Dance Education Philadelphia | ©Vikki Sloviter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.