Me before you, cu sirop de cireșe amare

Am plâns de multe ori într-o sală de cinema. Sunt toată emoție, am trecut de vârsta la care mi-era rușine să plâng în public. Sunt filme pe care trebuie să le vezi acasă, în intimitate, cu o cutie de șervețele și alta de înghețată colorată, cu toate e-urile din lume. Da, clișee. De fapt, despre asta e viața. Despre clișee.

Khalessi și Finnick îndrăgostiți, vis frumos pentru fanii Game of Thrones și Hunger Games… Dar când începi să plângi când te uiți pentru a treia oară la același trailer, îți poți închipui ce ravagii va face filmul în tine. Și ajungi acolo, presupunând ce-o să se întâmple până la final (nu scriu cu toate cuvintele, dar cred că bănuiți deja). Și știi că o să plângi, dar nu ai idee că o să râzi așa, că povestea o să te aline în cele mai ciudate feluri cu putință, că nu ți se va străpezi deloc dinții de la dulcețuri, că vei primi exact cât ai nevoie să îți dea lumea peste cap.

me before you

Și că o să te lase cu multe întrebări. Ah, întrebările.

În sala de cinema, oamenii au plâns. Nu doar femeile. Oamenii s-au lăsat impresionați, chiar dacă știau povestea. Ca în viață – ne știm povestea, ne naștem și murim. Asta nu înseamnă că, știindu-ne sfârșitul, nu încercăm să trăim. Uneori uităm să încercăm cu îndrăzneală, cu pasiune, cu vitejie. Uităm că un clișeu ne umple sufletul de bucurie – să stai pe malul mării, să visezi la Paris, să crezi că dragostea învinge totul.

32

Lângă mine, un tip a privit în gol câteva minute, a rămas ultimul de pe rând privind ecranul, ascultând muzica. Mi-am închipuit că a regăsit în film pe cineva, că s-a agățat de ultimele minute din genericul pe care nu îl citește nimeni, sperând să prelungește o amintire, un moment, o tresărire.

Ah, și muzica. Mi-a luat mai bine de o săptămână să se așeze filmul în mine, să ascult pe repeat, obsesiv, Ed Sheeran, să mă gândesc cum într-o lume perfectă voi respira același aer cu Sam Cliffin.

Și creștem într-o lume care ne învață că dragostea învinge tot, că la orice final de film ei rămân împreună, dar de multe ori împreună înseamnă să te sacrifici pentru cel drag, să îl iubești atât de mult încât să știi că fericirea sa nu e alături de tine. Împreună înseamnă să poți spune că ai fost alt om înainte de cineva.

Zilele astea voi merge să văd din nou filmul. Tot la cinema. Vreau să simt din nou emoția din sală, să aud iar lacrimile, să văd iar nasurile roșii, ochii plini de lacrimi, să simt iar că trăiesc, că știu ce înseamnă iubirea aceea care te face să îl lași pe celălalt să plece, la fel ca iubirea care te face să rămâi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *