Între așteptări și întârzieri

Uneori sunt zile bune, alteori sunt zile. Adunăm ani, dar uităm să adunăm zile. Suntem așteptări. Sărim din luni în weekend, cu ochii pe ceasuri, pe uși, pe telefoane, pe carduri. Așteptăm vacanțe, iubiri, sărbători, tramvaie, duminici, salarii, nopți, îmbrățișări, oportunități, concerte, trenuri, așteptăm momentul în care va fi liniște în noi. Dar liniștea aceea, pe care o aude doar vântul, vine rar. Uneori pentru totdeauna. În haos, învățăm să ne jucăm de-a viața. Și de-a oamenii mari.

Dar nu-ți spune nimeni cât e de obositor să fii om mare.

Între așteptări și întârzieri, îndrăznim cumva să ne construim. În tot haosul și joaca de-a oamenii mari reușim cumva să nu înnebunim și să o luăm de la capăt în fiecare zi. Uneori cu inima îndoită de poveri, alteori cu soarele încrestat în suflet. Uneori atingând pământul apăsat, cu toată talpa piciorului, alteori cu teamă, pe vârfuri, ca un novice în balet. Uneori cu frică, alteori cu nebunie. Dar întotdeauna neașteptat de puternici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.