Dozează-ți iubirea în sertare albastre, amestecând poveştile cu aşteptările. Dăruieşte tot şi aşteaptă nimic.
Prețuieşte fiecare prietenie care mâine se poate frânge fără să ştii de ce. Adoră fiecare om care ghiceşte nuferii din noroi. Iubeşte-l şi iartă-l şi uită-l pentru că vei crede din nou că te-a citit acolo unde nu erau decât fluturi din hârtie.
Trăieşte ca o nebună orice-ul, totul şi nimicul ca şi cum cineva ar capta acel moment într-o bulă eternă.
Nu mai salva pe nimeni, salvează mai bine zâmbete și îmbrățișări, hrănește-ți sufletul din amintiri și vise, vindecă-te cu planuri și praf de stele. Zâmbește în tot, respiră povești, trăiește-n magie.
Și așteaptă nimic, să nu ai ce să ți se frângă. Adoră mereu, să ai mereu sufletul plin de iubire.
Dar iartă tot, pentru că întotdeauna vei adora prea mult şi niciodată nu vei fi iubită îndeajuns.