Întoarceri

când închid ochii, de cele mai multe ori e liniște. și când e toamnă, e și mai liniște. cu ochii închiși văd doar frunze învârtindu-se bezmetice în tot felul de dansuri contemporane. toamna scriu. toamna arde totul în mine.

te pot obseda melodii în aceeași măsură în care te pot obseda oameni. uneori rămân doar melodiile, alteori oamenii. niciodată împreună. sau nu am găsit încă formula magică pentru asta.

toamna mă întorc mereu la rădăcini, la toamna aceea în care am ales să fiu așa, să simt tot, să las totul să treacă prin suflet, fără filtre. să simt tot mereu.

și nu știu încă dacă-s eu, dacă doar trupul mi-e bolnav sau mi-am molipsit și sufletul.

scriu rar cu litere. în gând, însă, scriu în fiecare zi. romanul mi-e gata de mult timp în gând. mă întorc la el de multe ori să citesc, să îmi amintesc de ce am început. mă așteaptă cuminte. nu aș știi să spun de ce.

dar când scriu și e toamnă se amestecă în mine o pulbere care mă face să cred că nu am pierdut nicio secundă visând. că fiecare parte din fiecare vis se transformă și se întoarce la mine de fiecare dată.

și toamna mi se întorc visele.

(c) Julie de Waroquier

(c) Julie de Waroquier

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *