Olivia Drăguşin: „Poate ceea ce vreau este aproape imposibil, dar ce mă împiedică să cred?”

Dragă Olive, anul trecut ai absolvit secţia în limba franceză a Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. După trei ani de studii, poţi spune că a fost cea mai bună alegere făcută la 18-19 ani?

Mai zilele trecute am încercat să răspund la aceasta întrebare… nu cred că există un răspuns clar delimitat. Dacă aş fi primit această întrebare acum 2 luni aş fi spus că da, clar este cea mai bună variantă. Aceeaşi întrebare primită acum 2 saptamani – răspunsul: nu cred… Lăsând toată filosofia deoparte, încerc să analizez mai „la rece” – din punct de vedere personal, nu cred că puteam să fac o alegere mai bună! Spectrul larg oferit de curricula academică, cumulat cu necesitatea unui mod de învăţare mai sistematizat şi mai critic au fost două elemente esenţiale, aş spune, în dezvoltarea şi definirea personalităţii (ştiu că sună a clişeu, însă aşa este). Am „învăţat” să văd, să observ, să analizez, să critic/ să mă critic. Din punct de vedere profesional – încă mai am de învăţat. Primordial pentru mine este terminarea studiilor că sa mă pot cataloga capabilă sau nu şi, implicit, să pot spune că a fost cea mai buna alegere.

În prezent eşti masterand la Universite Libre de Bruxelles. Cum a fost trecerea de la sistemul universitar românesc la cel belgian?

Sistemul de învăţământ în sine nu cred că a fost marea schimbare crezută iniţial. Acest fapt se datorează faptului că mulţi dintre profesorii care predau la secţia franceză a FSP au făcut studiile fie la ULB, fie la Paris şi şi-au adaptat stilul de predare la ceea ce au întâlnit acolo. Nivelul exigenţei profesorilor de la ULB în schimb este clar mult mai ridicat decât la FSP. Şi totuşi, mi se pare absolut normal să fie exigente mai mari decât la ciclul de licenţă pentru că la master se presupune că poţi să fii mai critic, cu o gândire mai problematizată şi cu răspunsuri mai logice.

Cum a fost experienţa unui stagiu la Institutul European de Relatii internaţionale din Bruxelles?

Stagii… cred că pot să declar fără nicio reţinere că este cuvântul cheie pentru Bruxelles. Toţi visează să facă un stagiu care să fie rampa de lansare pentru mari cariere. Am folosit verbul visează pentru ca în mare măsura rămâne la nivelul de vis şi dorinţă. În ceea ce priveşte stagiul meu, a fost o experienţă interesantă. Organizarea de conferinţe poate părea neinteresantă şi plictisitoare, însă cere foarte mult timp şi multă răbdare. Am avut oportunitatea să întâlnesc oameni importanţi din cadrul instituţiilor europene, organizaţiilor de lobby-ing şi presei internaţionale. Cred că participarea acestor oameni la evenimentele noastre m-a ajutat în clarificarea anumitor necunoscute la nivelul funcţionării şi dezvoltării „Europei” bruxelleze. În plus, am văzut gradul de organizare din cadrul altor ONG-uri, în afara de cele din România. Mai organizaţi, mai eficienţi, mai axaţi pe obiectivele organizaţiei (ASBL denumirea în franceză) – însă motivul eficienţei crescute sunt voluntarii şi nu conducerea/board-ul; automotivaţi, open-minded şi cu o sursă nesecată de creativitate şi inovaţie. Asta e imaginea pe care o am acum despre experienţa stagiului la IERI. Curând voi începe alte stagii şi astfel voi avea ocazia să fac o comparaţie.

În perioada studenţiei ai fost foarte implicată în mediul ONG studenţesc din România. Cum a început povestea ta în acest domeniu?

Primul contact cu voluntariatul a fost într-un proiect făcut de liceul meu la unul dintre centrele de plasament din Râmnicu-Vâlcea. Săptămânal ne scoteam „copilul” la o activitate în oras, îi făcem să se simtă integraţi şi nu mereu respinşi de societate. Faptul că am văzut acei copii aşa cum sunt ei, deschişi şi încrezători când văd că li se întinde o mână de care pot să se prindă, m-a determinat să rămân în domeniul voluntariatului. Deşi în timpul facultăţii am schimbat „domeniul” în care am decis să fac voluntariat, imaginea feţei triste a „fetiţei mele” din liceu a rămas elementul esenţial de automotivare, indiferent de volumul de muncă şi de oboseală. Din fericire, am continuat cu astfel de proiecte şi în timpul facultăţii, atât organizarea unui concert caritabil pentru copiii cu autism, cât şi proiectele cu centrele de plasament organizate de ASSP-UB, mi-au reamintit mereu de copii şi de tristetea din ochii lor schimbată, măcar pentru o zi, în fericire.

Care îţi este cel mai drag proiect pe care l-ai coordonat sau la care ai participat ca voluntar?

Cred că nu trebuie să catalogam proiectele de voluntariat ca cel mai drag sau cel mai important. Dacă e voluntariat, atunci înseamnă că te implici întru-totul în ceea ce faci şi, primul proiect este la fel de important/interesant ca toate celelalte. Însă clar, cele mai solicitante au fost la Uniunea Studenţilor din România. Multă muncă şi multă oboseală concretizate în nişte proiecte reuşite – UNIFEST şi Campania COMMENT 2010. Coordonare, organizare, gândire în perspectivă, analiză, deadline-uri, situaţii de criză – totul pentru ce? Răspunsul este pentru cine – pentru mine şi pentru voi. Da, voluntarii sunt solidari şi egoisti in acelasi timp. Asta a fost tema mea de gândire când am fost întrebată de ce fac voluntariat şi iar răspunsul meu a fost să îi ajut pe alţii pentru că, de fapt, mă ajut pe mine. Voi ce credeţi?

Societatea românească trece printr-o profundă criză, nu numai din punct de vedere economic. Este emigrarea cea mai bună soluţie?

O foarte buna întrebare la care nu am încă un răspuns. Sau cred că nu vreau să îl găsesc. Nu am venit în Belgia pentru a fugi de acasă şi de problemele de acolo, ci pentru că mi-am dorit să fac altceva. Nu ştiu cât de mult m-a afectat până acum criza societăţii româneşti pentru că am fost ignorantă. Ignorantă nu voit, ci pentru că am fost şi sunt încă un copil care nu a fost nevoit să ia viaţa în piept şi să încerce să îşi măsoare forţele cu ea (Bruxelles face nota discordantă). Sunt fericită că am parinţi care să mă ajute şi să mă înţeleaga. În plus, îi admir pe cei care au trebuit să se descurce singuri şi să înfrunte realitatea singuri. Cred că ei sunt cei mai în măsură să răspundă la aceasta întrebare.

Interviul face parte din campania “Inspirație la feminin” care promovează femeile aparent obişnuite, dar care se remarcă în mediul lor prin atitudinea lor faţă de viaţă. Ce crezi ca nu ar trebui să îi lipsească unei femei pentru a avea succes?

Încrederea că poate! Toţi pornim cu un mare vis şi uneori nu îl atingem, însă asta nu trebuie să ne împiedice să credem că putem. Şi eu mă visez undeva şi, desi ştiu că ceea ce vreau este aproape imposibil, ce ma împiedică să cred că totuşi aş putea?

Ai un model feminin pe care îl admiri sau care te inspiră?

Mereu am pornit de la premiza că fiecare îşi croieşte drumul cu puţin noroc sau ajutor. Aşa că fiecare persoană are drumul său unic pe care îl parcurge. De accea nu cred ca am avut vreodată vreun model pe care mi-am dorit să îl urmez – ştiu că nu aş putea dată fiind unicitatea drumului său. Persoane care ma inspiră – prietenii şi poveştile lor despre reuşită şi esec, despre fericire şi tristete. Pentru că ştiu că sunt poveşti adevarate care, în aparenţă, intră în anonimatul universal, nefiind ştiute de nimeni, însă care devin lecţii de viaţă pentru mine.

Bucureşti – dragoste sau ură?

Clar dragoste J. Momentele de ură au fost secvenţiale şi rare. Îmi lipseşte Grozaveştiul iarna – cu toată zapada şi urmele noastre după o «bătaie» pe cinste cu vecinii de palier. Grozaveştiul primavara – copacii înfloriţi, Grozaveştiul vara – serile afară pe bancă cu prietenii, Grozaveştiul toamna – câte ploi m-au prins fără umbrela…

Un mesaj pentru cititorii Anotimpuri şi alte iubiri din Bucureşti.

Simţiţi-vă liberi/e ! Să nu vă mai pese de judecăţi şi prejudecăţi. Bucuraţi-vţ cţ puteţi să vă bucuraţi, să zâmbiţi şi să fiţi alături de ceea ce/cine este mai aproape de sufletul vostru. Şi nu în ultimul rând, bucuraţi-vă pentru că asta ne face viaţa frumoasă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.