Aureliana Popa: „Acasă e acolo unde simţi că poţi fi tu însuţi.”

Dragă Aureliana, în curând vei fi absolventă de master la Facultatea de Istorie, UB. Ce au însemnat pentru tine cei 5 ani de relaţii internaţionale şi studii europene?

Asta e o întrebare destul de dificilă… perioada facultăţii a coincis cu dezvoltarea şi formarea mea personală şi atunci, aceste două paliere s-au completat reciproc. În 5 ani în Facultatea de Istorie am înţeles că tot ce învăţasem până la acel moment cu privire la istorie în general era doar o versiune, din multe altele. Am învăţat că totul poate fi interpretat, că există întotdeauna mai multe variante pentru a defini acelaşi lucru, că ai întotdeauna opţiuni şi că totul depinde de persoana care ia decizia cum valorifică oportunităţile care apar. Şi aceste lucruri se aplică atât în studiul relaţiilor internaţionale, cât şi în propria viaţa.

În primul an de master ai beneficiat de o bursă de studii – Erasmus, în Franţa. Ce te-a marcat, atât pozitiv, cât şi negativ, în cadrul acestui stagiu?

Franţa e o ţară specială, în cel mai propriu sens al cuvântului. Cred că cel mai tare m-a marcat atitudinea oamenilor pe stradă, degajarea şi relaxarea de care dădeau dovadă. Apoi, atmosfera de peste tot – Franţa e exact aşa cum o vedem în filme, cum o auzim în melodiile lui Serge Gainsbourg, miroase a Dior şi arată la fel ca în picturile lui Signac. E atemporală. Pe lângă asta, am fost Erasmus în Lyon, în inima naţionalismului francez, iar lucrul acesta m-a ajutat enorm, chiar dacă la început simţeam că nu o să rezist prea mult. Cât priveşte partea academică, singurul lucru care m-a marcat profund a fost biblioteca pe care am descoperit-o la Universite Lumiere Lyon 2. Era imensă şi am găsit acolo titluri despre care în România doar auzisem că s-au publicat. Din punctul asta de vedere, am găsit exact ce am avut nevoie ca să studiez. În rest, cursurile şi studiile în sine nu mi-au părut cu nimic mai bune sau mai rele decât cele din ţară. Era simplu: cine era interesat, aprofunda, cine nu, putea trece relativ uşor prin facultate. Lucruri negative? Poate atitudinea uşor superioară a francezilor şi încăpăţânarea lor de a nu vorbi limbi străine. Per ansamblu, a fost un stagiu care mi-a schimbat mult perspectiva asupra studiului academic şi asupra manierei în care te poţi exprima în viaţa de zi cu zi. Faptul că am interacţionat cu o mulţime de studenţi din întreaga lume mi-a îmbogăţit foarte mult cunoştinţele culturale şi sociale cu privire la modul de manifestare şi de percepţie al oamenilor provenind din diverse culturi.

Ai facut voluntariat încă din primul an de facultate în cadrul Asociaţiei Studenţilor la Istorie “Dacia”, iar în perioada 2009-2011 ai fost preşedinte ASID. Ce a însemnat pentru tine această experienţă?

Implicarea în ASID reprezintă unul din punctele centrale ale devenirii mele de până în prezent. Voluntariatul e ca un virus – dacă te-ai contaminat e dificil, aproape imposibil să te desprinzi de el. Sunt 5 ani de voluntariat, la fel ca anii de studii universitare şi pot spune fără reţineri că am învăţat la fel de multe din implicarea în ASID, cât în cei 5 ani de facultate. Pe domenii puţin diferite e drept, dar cunoştinţele acumulate sunt egale. Mi-a fost întotdeauna dificil să vorbesc despre ASID, poate pentru că m-am dăruit cu totul, fără urmă de regret. Pe scurt, experienţa ASID pentru mine înseamnă bucurie, prieteni, proiecte naţionale şi internaţionale, traininguri şi multe nopţi de nesomn :).

De asemenea, ai fost implicată în multe activităţi ale Uniunii Studenţilor din România (USR). Care îţi este cel mai drag proiect şi cât de important e voluntariatul în formarea unui student?

Implicarea în USR a venit ca o urmare firească a implicării în ASID. Nu cred că am un proiect foarte drag în mod particular, am amintiri cu oameni, studenţi, multe amintiri. În USR am învăţat că atunci când ai o problemă, cea mai simplă variantă e să cauţi o soluţie. Şi când sunt mai multe persoane care fac asta, lucrurile devin mai uşoare şi rezolvările apar. Voluntariatul e esenţial nu doar în formarea studentului, ci în formarea omului în general. E o alternativa necesară la educaţia formală, e una din puţinele şanse pe care le ai ca să te descoperi pe tine însuţi şi să îţi dai seama ce îţi doreşti de fapt de la viaţa ta. Şi ştii care e marele avantaj? Poţi încerca orice! Dacă ai o idee o poţi transforma într-un proiect şi poate deveni viziunea tuturor. Trebuie doar să îţi doreşti să te implici.

În prezent eşti asistent proiecte la Extreme Training. Cum a fost trecerea de la o asociaţie studenţească la unul dintre cei mai apreciaţi furnizori de training din România?

Faptul că am plecat dintr-o organizaţie studenţească în care implementam proiecte m-a ajutat foarte mult. Extreme a fost nivelul următor, cel profesionist şi aplicat. Cred în oameni, în şansele care apar şi cred că şansa mea a fost Extreme. Simt că în 2 ani am învăţat cât pentru o viaţă. Am cunoscut enorm de mulţi oameni, fiecare cu povestea lui. Fiecare training organizat e o permanentă provocare, la fel fiecare zi în Extreme. Aici am învăţat că totul e posibil. Trebuie doar să crezi.

Societatea românească trece printr-o profundă criză, nu numai din punct de vedere economic. Este emigrarea cea mai bună soluţie?

Emigrarea e o soluţie, din multe altele. Cred că viaţa în general e o sumă de alegeri pe care le facem, iar la un moment dat, putem alege să emigrăm. Nu cred în ideea de criză a societăţii româneşti, e doar o manifestare a unei situaţii., aşa cum au fost multe de-a lungul istoriei. Cred că studenţii şi tinerii ar trebui să plece, să viziteze cât mai multe locuri din întreaga lume, să se decidă unde se simt mai bine şi să rămână acolo unde îşi doresc. Doar cunoscând alte culturi putem să înţelegem ce e mai bine pentru propria persoană. Dacă te-ai născut în România asta nu te face să fii român. Cred în alegerea pe care o poate face fiecare dintre noi cu privire la locul în care să trăiască. Eu, de exemplu, aş pleca şi mâine, cu backpack-ul în spate. Nu ştiu dacă m-aş întoarce înapoi, cred că acasă e acolo unde simţi că poţi fi tu însuţi.

Acest interviu face parte din campania „Inspirație la feminin”, care îşi doreşte să promoveze femeile aparent obişnuite, dar care se remarcă în mediul lor prin atitudinea lor faţă de viaţă. Ce crezi ca nu ar trebui să îi lipsească unei femei pentru a avea succes?

Succesul e aşa de relativ, depinde din perspectiva cui priveşti lucrurile. E simplu: e de ajuns ca o femeie să se simtă bine în “propria piele”. Atunci când se simte bine cu ea, poate pune toate lucrurile în mişcare, în favoarea ei. Cred că naturaleţea şi relaxarea ajută foarte mult. Şi e esenţial să fie deschisă, să îşi dorească să aibă succes. Apoi lucrurile se întâmplă :).

Ai un model feminin pe care îl admiri sau care te inspiră?

Îmi place să cred că învăţ de la multe femei numai lucruri bune. Un model concret, nu am. Admir şi urmăresc evoluţia femeilor care luptă, care nu renunţă, care devin sursă de inspiraţie pentru ceilalţi. Pe lângă ele, cele pe care le putem vedea, mai sunt enorm de multe femei care sunt incredibile, dar rămân anonime sau cunoscute de foarte puţini oameni. Ele sunt cele care contează de fapt.

Bucureşti – dragoste sau ură?

Depinde de anotimp 😀 Bucureştiul e obişnuinţă. Cred că asta e cel mai bun cuvânt. Sunt locuri de care simţi că aparţii, în care te simţi tu însuţi., în care ai poveşti şi oameni dragi. Bucureştiul e un astfel de loc pentru mine, alături de multe altele. Şi apropo de anotimp, Bucureştiul e cel mai fain primăvara, atunci când renaşte iar şi iar.

Un mesaj pentru cititorii Anotimpuri şi alte iubiri din Bucureşti.
Citiţi blogul, daţi feedback, spuneţi povestea mai departe :).

Aureliana Popa este absolventă a masterului de Relaţii Internaţionale a Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti. În prezent este asistent proiecte la Extreme Training, preşedinte al Asociaţiei Studenţilor la Istorie „Dacia” – UB (2009-2011), foarte activ implicată în mediul ONGS.

2 Comments

  1. Doua dintre colegele mele de an si de grupa printre cele 8 dive de pana acum. Good, good 😀

    1. Mai urmeaza, tinere 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.