Alice Schreiner: „Mă dezamăgește lipsa de responsabilitate a oamenilor.”

Dragă Alice, 7 ani la Facultate de Istorie, UB. Astăzi, când condiţia studentului în general nu este deloc uşoară, dar mai ales pesimismul cu care este privit un student la istorie, ce te motivează să faci un doctorat în istorie?

Statutul de student la Facultatea de Istorie m-a onorat întotdeauna. Aşa cum am mai spus într-un material anterior, faptul că am decis să urmez Facultatea de Istorie a fost cea mai bună alegere. Facultatea de Istorie a reprezentat pentru mine mediul propice pentru dezvoltare. Aici am intrat în contact cu o lume fascinantă plină de culoare care mi-a permis să explorez spaţii culturale diferite.

Studierea istoriei se poate transforma într-un proces dificil ce poate aduce însă satisfacţii nebănuite. Cunoasterea istoriei, fie cea naţională sau universală conferă un statut aparte indivizilor. Să înţelegi ce s-a întâmplat în trecut îţi poate oferi o nouă perspectivă pentru viitor. În aceste condiţii să fi student sau absolvent de istorie se poete transforma într-un avantaj de care poate nu suntem conştienţi, avantaj ce personal îmi oferă încă un motiv de mândrie că sunt doctorand la Facultatea de Istorie.

Ce înseamnă pentru tine cel mai nou proiect “Cercul de Societate şi Cultură”?

Acest proiect a fost pus în mişcare de un gând mai vechi. Îmi doream de ceva vreme să pun bazele unui cerc în care puteam discuta diverse teme de societate şi cultură, însă concretizarea s-a lăsat aşteptată. Cu toate acestea sfârşitul anului 2010 a adus şi decizia de a demara proiectul. Cercul de Societate şi Cultură are o dublă semnificaţie pentru mine: îndeplinirea unui vis alături de ceea mai potrivită persoană cu care puteam să colaborez, dar şi curaj. Curajul de a înlocui visul cu realitatea, de a arăta că se poate. Este un proiect la care ţin foarte mult şi care sper să nu dezamăgească.

Ai experimentat şi viaţa de dincolo de catredă, prin susţinea seminarului de societate şi cultură, semestrul trecut. Într-un sistem tot mai “bolnav”, eşti tentată de o carieră în învăţământ?

Hotărât da. Îmi doresc o carieră în învăţământ. Poate fi vorba de o doză de inconştienţă la baza luări acestei decizii, însă este un vis la care nu voi renunţa, o provocare. Şi poate surprinzător, ţinând cont de situaţia cenuşie din învăţământ pe care o invoci şi tu, am primit multe încurajări din partea familiei, dar şi a prietenilor. Cu toate acestea văd limpede ce se întămplă în sistemul de învăţământ, ce mai înseamnă un profesor în societatea românească. Dacă în sistemul universitar mai poţi identifica sentimente precum admiraţie sau respect pentru un profesor sau altul, preuniversitarul oferă exemple tot mai triste. Nu voi dezbate acum cine este responsabil pentru această sitauţie, tocmai pentru că nu acesta este subiectul. Revenind la întrebare, sunt tentată de acestă meserie, conştientă fiind de realitate, pentru că mă simt bine în această postură, mă simt bine. Satisfacţia de a discuta cu un elev sau student, de a-l asculta, dar şi de a-l îndruma este stimulentul perfect care te împinge să mergi mai departe în acest sistem întunecat.

Ai fost implicată în multe proiecte de voluntariat. Care dintre acestea ţi-au oferit o experienţă importantă formarii tale şi ce proiect te-a dezamăgit?

Voluntariatul este  un subiect despre care sunt multe de zis, însă mă voi limita la întrebare. În ultimii patru ani, de când sunt împlicată în acest fenomen, am luat parte la multe proiecte. Fie că au fost ştiinţifice, sociale, culturale sau de mediu, proiectele la care am participat şi-au pus amprenta asupra mea într-o manieră mai mică sau mare. Experienţa acumulatată în această perioadă este unică şi a contribuit decisiv la dezvoltarea mea atât ca om cât şi ca profesionist. Oricând aş recomada implicarea în acţiunile de voluntariat tinerilor, dar şi adulţilor pentru că este un domeniu care se adresează tuturor vârstelor. În ceea ce priveşte proiectele la care am luat parte, toate au avut particularităţile lor şi nu pot face diferenţe. Un singur lucru m-a dezamăgit şi mă dezamăgeşte în continuare: lipsa de responsabilitate a oamenilor.

Eşti o admiratoare a fenomenului cultural. Care este, în percepţia ta, viitorul culturii româneşti?

Voi începe prin a menţiona că sunt o persoană optimistă. Privind din această perspectivă cred că nici pentru cultura românească timpul nu e pierdut. Dovada acestui fapt este emergenţa culturală a ultimilor ani. Prezentul se prezintă şi el onorabil, independent de haosul în care ne învârtim. Nu pot fi ignorate eforturile depuse de oameni de bine pentru a menţine stacheta culturală ridicată aşa cum am fost obişnuiţi de-a lungul istoriei. Pornind de la aceste premise sunt încrezătoare în viitorul culturii româneşti, cu toate greutăţile ce se întrevăd.

citește partea a II-a a interviului accesând acest link.

Alice Elena Schreiner este doctorand în anul I al Facultăţii de Istorie, propunand o teza despre relatiile culturale romano-italiene din perioada 1989-2010. Domeniile care ii atrag atentia sunt istoria si voluntariatul. A absolvit sectiile de Istoria Artei si Relatii Internationale-Studii Europene in cadrul Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucuresti promotia 2008. Si-a continuat studiile in cadrul aceleiasi facultati unde a finalizat masterul „Istoria ideilor si a mentalitatilor” promotia 2010. Studiile au fost completate si de o serie de actiuni de voluntariat la care a luat parte in ultimii patru ani. A fost voluntar la Noaptea Alba a Muzeelor (NAG), editia 2009, iar din 2007 pana in prezent este membru activ al Asociatiei Studentilor la Istorie „Dacia” unde a luat parte atat la  proiecte culturale, cat si sociale. Este co-fondator al Cercului de Societate și Cultură.

3 Comments

  1. yuuuuuuuuuuuuupy, a inceput. ne place de simone si de ne place si de alice:P

  2. Vad ca si Alice a sesizat diferenta intre profesorii din invatamantul universitar si cei din pre-universitar. Vorbeam cu o fosta colega, tot din Fac. de Istorie (de la RISE, mai exact), care acum preda in pre-universitar, si imi spunea ca in cativa ani o sa se aleaga praful de tot de invatamantul romanesc. Ea presupun ca spune asta din cauza atitudinii elevilor, dar nu sunt prea sigur ca nu-s si profesorii de vina. A zis foarte bine Alice, in invatamantul universitar gasesti profesori demni de respect si poate chiar de admiratie. Dar in pre-universitar mi-a fost dat sa vad niste creaturi dubioase cu tendinte dictatoriale si o pregatire indoielnica. Bine ca n-am fost nevoit sa-mi fac toata scoala in Romania. E pacat totusi ca spun asa ceva, si ca se intampla asa ceva… Poate profesorii si profesoarele tineri/e sa mai schimbe ceva. Ma bucur ca si pe Alice o intereseaza o cariera in invatamant, e nevoie de cat mai multi ca ea.

  3. […] urmă cu ceva vreme i-am răspuns Simonei într-un interviu ce înseamnă pentru mine Bucureştiul. Dragoste sau ură? Răspunsul a fost unul sincer şi am […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.