Alice Schreiner (2): „Oana Pellea este modelul meu feminin.”

citește prima parte a interviului accesând acest link.

Societatea românească trece printr-o profundă criză, nu numai din punct de vedere economic. Este emigrarea cea mai bună soluţie?

Din păcate emigraţia a devenit un subiect tot mai des abordat de români. Să pleci în străinătate cu speranţa unei vieţi mai bune, s-a transformat din vis în necesitate pentru un număr tot mai mare români. Părerea mea în legătură cu acest subiect este mai confuză ca niciodată. Întrebări precum “Este emigrarea cea mai bună soluţie?”, mă bântuie de ceva vreme, însă răspunsul clar se lasă aşteptat. Nu ştiu dacă emigrarea este soluţia cea mai potrivită, poate şi pentru că nu am locuit niciodată în altă parte decât Bucureşti, nu ştiu dacă fugind de criza din România vom găsi liniştea mult dorită, nu ştiu. Însă ştiu că aş putea face mai mult pentru societatea românească, concluzie trasă în urma citirii unui articol al Valentinei Iancu, care vorbea despre responsabilitatea noastră, România.

Campania pe care o inaugurezi se numeşte „Inspirație la feminin” îşi doreşte să promoveze femeile aparent obişnuite, dar care se remarcă în mediul lor prin atitudinea lor faţă de viaţă.  Ce crezi ca nu ar trebui să îi lipsească unei femei pentru a avea succes?

Nu cred că există o reţetă magică ce poate garanta succesul unui persoane, indiferent dacă este femeie sau bărbat. Însă cred că pentru a obţine ceea ce îşi propune, o femeie, pentru că la ea se face referire, ar trebui să nu scape din vedere curajul, respectul, încrederea în sine, feminitatea, dar şi demnitatea.

Ai un model feminin pe care îl admiri sau care te inspiră?

Se vorbeşte tot mai des în jurul meu de lipsa acută de modele valoroase , de repere atât de necesare într-o societate oarbă. Însă ele sunt acolo, trebuie doar să deschidem ochii pentru a le vedea, pentru a le simţi. Aşa am văzut-o pe ea, persoana pe care o admir, care m-a impresionat şi care mă surprinde de fiecare dată. Este vorba de Oana Pellea, o mare actriţă, cu un râs molipsitor şi un suflet cald. Nu am cunoscut-o personal, însă puntea noastră de legătură este Jurnalul dumneaiei unde am descoperit o fiinţă umilă, tandră ce îmi reaminteşte de fiecare dată ce înseamnă iubirea de părinţi, de prieteni, dar şi de viaţă. Îmi place să numesc cartea dumneaiei balsamul sufletului meu, o carte pe care o recitesc cu plăcere de fiecare dată. Însă, pe Oana Pellea am descoperit-o şi din teatru, film şi cele câteva emisiuni televizate. Oana Pellea înseamnă profesionalism, dăruire, gingăşie, dar şi forţă. Este modelul meu feminin.

Bucureşti – dragoste sau ură?

Dragoste cu năbădăi. Sunt în Bucureşti cam din…totdeauna. Bucureştiul este universul copilăriei mele, al adolescenţei şi poate al maturităţii mele. În amalgamul de străzi murdare, blocuri gri, flori de cireş şi miresme de tei am cunoscut ce înseamnă prietenia, ambiţia, dragostea, lacrimile.

Am început să descopăr acest univers cu paşi mărunţi. Bucureştiul copilăriei mele este decorat cu blocul unde am crescut, câteva străzi şi şcoala unde am învăţat pâna la vârsta de 15 ani. O imagine simplă plină însă de tuşe de culoare. Era lumea mea pastelată şi caldă.

Privirea spre oraşul în care locuiam a devenit curioasă în momentul în care am intrat la liceu. O clădire ce m-a fermecat încă de la prima întâlnire, o lume ce a adăpostit vise naive de adolescenta bucureşteană. Începeam să deschid ochii spre Bucureşti.

Să înţeleg ce înseamnă oraşul în care locuiesc s-a întâmplat în perioada facultăţii, dar şi după aceea. Plimbările calde pe străzile prăfuite ale oraşului meu natal, aleile cu tei auriţi, romanele interbelice savurate în intimitatea balconului cu pete de flori colorate mi-au oferit cheia către o lume pe cât de savuroasă pe atât de intrigantă.

Bucureştiul este un oraş al contrastelor. Istoria ne spune asta. Trecând printr-o multitudine de transformări, Bucureştiul se înfăţisează azi ca un oraş burete ce a asorbit tot, fără să cearnă nimic. Sufăr când văd istoria cum plânge sub chipul clădirilor demne ce îşi aşteaptă sfârşitul apropiat, decis de fiinţe pătate, sufăr când văd ochii speriaţi ai unor animale despre care se zice că sunt cele mai bune prietene ale omului, dar care încearcă să se apere ca şi noi de decizii greşite, mă doare când o ţigară zboară nestingherită pe jos dintr-o mână prea uşoară să îi susţină greutatea până la un coş de gunoi şi lista ar putea continua. Petele negre ale Bucureştiului sunt văzute de mine, de tine şi chiar de el. Însă vălul nu mi-a căzut pe ochi şi pot vedea şi exploziile de culoare vie ce mai animă acest oraş chinuit. Un spectacol de teatru sau operă, un concert de flamenco într-o cafenea liniştită din centrul oraşului, câteva clădiri ce semnează istoria,  o alee dintr-o gradină bucureşteană plină de istorie sunt alinările durerilor unui oraş tot mai sufocat.

Aud destul de des în jurul meu cuvinte păreri diverse despre cum este perceput Bucureştiul. De la oraş sufocat şi copleşitor, acoperit de indiferenţa unor oameni obtuzi, până la sentimentul de a fi în capitală, Bucureştiul stârneşte discuţii aprinse în care mă implic, susţinându-l de câte ori pot. Este al meu, oraşul care mă face să trăiesc, care uneori îmi ia răsuflarea, dar care alteori mă surprinde prin lumini multicolore, oraşul cu care mă mândresc.

Un mesaj pentru cititorii Anotimpuri şi alte iubiri din Bucureşti.

Mai mult decât un mesaj, aş dori să transmit o recomandare. Să citească acest blog de câte ori au ocazia şi să se lase purtaţi de cuvintele magice venite parcă din cer, spre o lume a confesiunii plină de pasiune, tristeţe şi bucurie construită de un om deosebit.

Alice Elena Schreiner este doctorand în anul I al Facultăţii de Istorie, propunand o teza despre relatiile culturale romano-italiene din perioada 1989-2010. Domeniile care ii atrag atentia sunt istoria si voluntariatul. A absolvit sectiile de Istoria Artei si Relatii Internationale-Studii Europene in cadrul Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucuresti promotia 2008. Si-a continuat studiile in cadrul aceleiasi facultati unde a finalizat masterul „Istoria ideilor si a mentalitatilor” promotia 2010. Studiile au fost completate si de o serie de actiuni de voluntariat la care a luat parte in ultimii patru ani. A fost voluntar la Noaptea Alba a Muzeelor (NAG), editia 2009, iar din 2007 pana in prezent este membru activ al Asociatiei Studentilor la Istorie „Dacia” unde a luat parte atat la  proiecte culturale, cat si sociale. Este co-fondator al Cercului de Societate și Cultură.

1 Comment

  1. Ce formulari frumoase foloseste Alice…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.