Alexandra Radu: „În Bucureşti mă întorc mereu zâmbind”

Dragă Alexandra, în curând vei fi absolventă a secţiei de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, la Facultatea de Istorie, UB. Ce a însemnat pentru tine să urmezi cursurile acestei facultăţi?

La începutul clasei a XII-a eram printre puţinele persoane care aveau deja o opţiune clară în ceea ce priveşte facultatea pe care doresc să o urmeze, deşi în toamna acelui an eram pe listele cu studenţi admişi şi la alte două facultăţi, alegerea a fost cât se poate de firească… Facultatea de Istorie. Secţia de Relaţii Internaţionale m-a atras încă din primul moment, eram (şi încă sunt :D) fascinată de acest domeniu, iar pe parcursul celor trei ani am descoperit o altă latură a istoriei, o abordare complet diferită de ceea ce ştiam din perioada liceului, contextul, cauzele şi consecinţele fiind mult mai importante decât o lungă înşiruire de ani. Aş putea să scriu foarte multe rânduri despre ce a însemnat pentru mine să urmez cursurile acestei facultăţi, însă nu am să spun decât că nu am regretat niciun moment alegerea făcută şi că i-aş recomanda oricui să urmeze cursurile secţiei de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene.

Cum se vede Alexandra Radu în domeniul istoriei-relaţiilor internaţionale? Care sunt oamenii (sau experienţele) care te-au inspirat să alegi domeniul sau mai ales, cei care ţi-au confirmat alegerea?

Alexandra: Deşi am cunoscut mulţi oameni deosebiţi pe parcursul celor trei ani, atât profesori cât şi colegi, nu vreau să numesc acum pe cineva anume, întrucât mă tem să nu omit vreo persoană dragă mie. În ceea ce priveşte oamenii care m-au inspirat că iau această decizie, un rol deosebit l-au avut atât diriginta mea din clasele V-VIII, fiind profesoară de istorie, cât şi profesoara mea de istorie din timpul liceului, care mi-au insuflat dragostea şi pasiunea pentru acest domeniu. Nu am avut un moment anume în care m-am hotărât că acest drum îl voi urma, pur şi simplu ştiam asta şi, aşa cum am menţionat şi anterior, nu regret alegerea făcută, dovada fiind şi că îmi doresc să rămân în continuare studenta Facultăţii de Istorie, în toamnă dând cu siguranţă admiterea la master.

Eşti o persoană foarte implicată în mediul ONG. Care au fost primele tale experienţe de voluntariat şi cum te-au ajutat acestea în formare?

Această poveste a început cu adevărat atunci când am devenit membru al Asociaţiei Studenţilor la Istorie Dacia, iar de atunci am încercat să mă implic cât mai mult şi sper, că în cea mai mare parte, am şi reuşit.  ASID reprezintă pentru mine un loc în care ideile au prins viaţă, în care creativitatea a fost stimulată, iar fiecare proiect s-a realizat cu şi pentru studenţi. Astfel, experienţa organizării de evenimente este doar unul dintre lucrurile cu care voi rămâne, am învăţat să lucrez într-o echipă şi să am mai multă incredere în mine.

Din 2008 eşti reprezentant de an în Consiliul Facultăţii de Istorie. Cum ţi-ai asumat o asemenea responsabilitate şi ce înseamnă această experienţă pentru tine?

Unul dintre motivele principale pentru care am ales să fiu membru al Asociaţiei Studenţilor la Istorie „Dacia” a fost reprezentat de dorinţa de a realiza lucruri frumoase pentru colegii mei, iar alegerea mea ca reprezentant de an în Consiliul Facultăţii de Istorie s-a produs la scurt timp după intrarea în Asociaţie şi la aproximativ o lună după începutul anului universitar, aşadar… foarte devreme. Trebuie să menţionez că în liceu am fost preşedintele Consiliului elevilor pentru evidenţia faptul că pentru mine nu a fost o experienţă complet nouă, ştiam la ce să mă aştept şi ce responsabilitate îmi asum. A fost însă o experienţă diferită, deoarece implicaţiile sunt mult mai mari, iar acum o informaţie necomunicată la timp poate avea repercusiuni. Pe de altă parte, această experienţă m-a ajutat să devin mult mai responsabilă şi mai serioasă. Sper însă că ai mei colegi nu au să îmi reproşeze lucruri majore şi că au primit toate informaţiile de care aveau nevoie.

În prezent, eşti vice-preşedinte interne al Asociaţiei Studenţilor la Istorie “Dacia”. Care îţi este cel mai drag proiect şi cum poate influenţa voluntariatul într-un ONGS perioada studenţiei?

Toate proiectele în care m-am implicat îmi sunt cu adevărat dragi, totuşi o să menţionez trei dintre acestea, cele mai apropiate mie. Primul proiect drag este de fapt doar o conferinţă, mai precis, o conferinţă despre Revoluţia din 1989, pe care am organizat-o împreună cu Bogdan Rentea şi Bogdan Vârşan, însă acesta a fost primul meu proiect în calitate de organizator şi păstrez chiar şi acum imaginea Amfiteatrului Iorga plin, oamenii care veniseră special pentru această conferinţă. Un alt proiect drag este Târgul de Handmade ASID, un proiect în care am crezut încă de la bun început şi pe care sper să îl reluăm. Cel mai recent proiect realizat de mine este „ASID te invită la teatru”. Este un proiect foarte drag, pe care doresc să îl dezvolt şi în care cred foarte mult, chiar în toamnă o sa încheiem noi parteneriate cu alte 3 teatre, însă nu spun mai mult, rămâne surpriză. Revenind însă la a doua parte a întrebării tale, voluntariatul într-un ONGS în perioada studenţiei te ajută pe mai multe paliere, înveţi să construieşti de la zero un proiect şi să te gândeşti în permanenţă la un plan de rezervă, te dezvolţi foarte mult ca şi persoană.

Societatea românească trece printr-o profundă criză, nu numai din punct de vedere economic. Este emigrarea cea mai bună soluţie?

Emigrarea a devenit o soluţie pentru mulţi dintre oamenii de lângă noi şi sunt convinsă că fiecare are motive întemeiate. Nu pot să îi judec pe ceilalţi şi nici nu am să încerc, însă în ceea ce mă priveşte doresc să rămân în ţară, cel puţin în următorii ani. Îmi doresc, deşi ştiu că o să sune idealism, utopic şi poate chiar pueril, să reuşim să schimbăm ceva, să arătăm lumii că România are oameni foarte bine educaţi, iar aceşti oameni să poată demonstra acest lucru în propria lor ţară, nu în afara graniţelor sale.

Acest interviu face parte din campania “Inspirație la feminin”, care îşi doreşte să promoveze femeile aparent obişnuite, dar care se remarcă în mediul lor prin atitudinea lor faţă de viaţă.  Ce crezi ca nu ar trebui să îi lipsească unei femei pentru a avea succes?

Nu cred că există o reţetă a succesului sau, cel puţin, nu am descoperit-o până acum. Consider însă că cel mai important atribut este încrederea în tine, dar şi încrederea pe care o ţi-o acordă cei apropiaţi, întrucât există mereu dorinţa de a nu-i dezamăgi.

Ai un model feminin pe care îl admiri sau care te inspiră?

Un model feminin… nu pot să spun că admir o anumită persoană în mod deosebit şi cred că fiecare este unic în felul său, mai ales că am descoperit de-a lungul timpului că oameni aparent obişnuiţi ascund poveşti uimitoare şi dau dovadă zi de zi de o capacitate incredibilă de a trece peste orice întâmplare mai puţin plăcută. Cu toate acestea, Coco Chanel mi-a fost dragă încă din copilărie, admir modul în care a crezut în ea şi s-a transformat dintr-o fată de la mănăstire într-o femeie elegantă, cu stil şi totuşi modestă.

Bucureşti – dragoste sau ură?

Cred că aceasta este cea mai uşoară întrebare. În cazul meu, Bucureşti – dragoste, fară nicio îndoială. De ce? Motivele sunt multiple. Acesta este oraşul în care m-am născut şi în care am petrecut cele mai frumoase momente de până acum, fiecare loc îmi spune o poveste, îmi trezeşte o amintire şi îmi dă încredere că totul o să fie bine. Deşi am vizitat multe alte oraşe, în Bucureşti mă întorc mereu zâmbind. Nu cred că aş putea să trăiesc într-un oraş mic şi nici nu m-aş muta într-un alt oraş din România (poate doar în Sibiu, dar aceasta este o altă poveste), îmi place aglomeraţia, îmi place că aici ai mereu ceva de făcut. Deşi sunt momente în care sunt dezamăgită de oamenii care locuiesc în acest oraş şi care iau de multe ori decizii iraţionale, oraşul continuă să îşi depene povestea, trebuie doar să crezi şi să asculţi.

Un mesaj pentru cititorii Anotimpuri şi alte iubiri din Bucureşti.

Alexandra: Le doresc tuturor cititorilor tăi o vară cât mai plăcută, cu mult mult soare şi multe zâmbete, o vară în care visurile lor să prindă aripi, dar şi o lectură plăcută a acestui loc plin de poveşti – Anotimpuri şi alte iubiri din Bucureşti.

6 Comments

  1. Conferinta despre Revolutie – e vorba de cea din decembrie 2009?

    1. Cred ca da :). Ai fost?

      1. Am fost, da. Eram intamplator in tara. Mi-a placut, a fost interesanta 🙂

  2. Felicitari pentru campanie, Simone! De fiecare data ne prezinti oameni tineri cu minti luminate si idei interesante.

    O astfel de persoana este si Iulia Mustatea, pe care as dori sa ti-o propun pentru urmatoarele interviuri – sigur va iesi ceva spectaculos! 😀

    1. Departe de mine sa fiu de acord cu dl. Barátky Gyula, dar asta e intr-adevar o idee buna 😀

  3. Va multumesc, baieti. O s-o trec si pe Iulia pe lista, dar deocamdata am cateva interviuri cu fete extraordinare care asteapta sa fie publicate. Daca mai aveti sugestii, be my guests :)!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.