Cum am devenit doamna Rentea

Există o bulă de aer care ne înconjoară și se joacă în sufletele noastre și face secundele să atârne a secole și anii a milenii. Era într-un oarecare 19 mai când o simplă după-amiază de luni s-a transformat în povestea vieții mele și nici nu știu ce fel de magie s-a întâmplat între doi oameni care abia se știau de pe holurile facultății. Dar în acel luni 19 s-a creat ceva ce am credința că nu se va risipi niciodată – chimia unui noi de poveste.

Într-un alt luni 19, șase ani mai târziu, Omul meu m-a surprins în același fel în care a făcut-o în primul 19 – atunci, a făcut primul pas în relația noastră: fără planuri, fără strategii, doar noi la o bere în valea regilor. Acum, tot el a făcut primul pas în viața noastră de familie: fără planuri, fără strategii, doar noi doi și un inel. Și toată viața de atunci înainte.

Asta-i povestea cu magia și chimia: dragostea nu durează nici trei, nici o mie de ani. Dragostea durează atât timp cât în stomacul tău trăiesc constant roiuri de fluturi nebuni și sălbatici care transformă rutina în tabiet.

Într-un marți 19, la șapte ani magici de la primul sărut din valea regilor, Omul meu m-a luat de mână și am coborât în grabă la taxi-ul din fața blocului. Nu eram în întârziere, ne grăbeam doar să împărțim emoțiile și fluturii cu familia și prietenii. Și să semnăm niște hârtii.

Niciunul dintre noi nu își imaginase că emoțiile vor fi atât de mari. Și am plutit acolo, în curtea aceea frumoasă, printre oamenii dragi care ne-au fost alături. Umblam cu buchetul meu roz și rochia de simone du ciel, toată un zâmbet, toată o văpaie. Și ne uitam unul la altul și trecuseră între noi șapte ani nebuni, frumoși, colorați și grei și încă nu ne venea să credem ce avem noi doi împreună. Niciodată nu e ușor să crești o relație. Și în jurul nostru s-au despărțit atât de mulți prieteni și noi am fost tot timpul împreună, uneori mirați că noi ne suntem, convinși că ne merităm, speriați că ne e prea frumos să fie adevărat.

La starea civilă am stat fix 3 minute. Doamna de la sectorul patru era destul de supărată, probabil pentru că era marți și era 13.00, și oamenii noștri erau mulți și veseli, poate pentru că era soare afară și ar fi vrut să bea o cafea în foișor. Sau poate pentru că voia să ne căsătorească mai repede, să ne vedem de viața împreună.

Cert este că în vreo două-trei minute am devenit doamna Rentea. În timp ce mă pregăteam să semnez mi-am dat seama că am uitat să îmi exersez noua semnătură. Bravo, Simono, ai petrecut cincisprezece ani inventând semnături cu numele de familie ale fiecărui băiat pentru care ai simțit o văpaie de amor, scriindu-le în toate caietele de limba română și toate jurnalele, dar ai uitat să îți exersezi semnatura fix înainte să te măriți. Mi-am scris noul nume frumos, doamna mi-a tăiat buletinul și gata, hai cu orezul, florile și șampania.

Un acordeonist bătrân cânta Sous le ciel de Paris și noi beam șampanie roz, adunam flori și îmbrățișări, și totul mirosea a bujori și fericire. Toată lumea de care aveam nevoie era acolo, într-o curte frumoasă cu foișor și gânduri frumoase. Printre toate, ne-am privit și eram iar doi copii la prima întâlnire zâmbindu-ne ștrengărește.

cum am devenit doamna rentea simoneciel

La Cercul Militar ne-am adunat familiile și prietenii și am exersat un pic pentru sâmbăta care avea să mă prindă într-o rochie albă cu fluturi și flori în păr. Apoi ne-am plimbat prin orașul nostru, cu locurile sale magice în care ne-am construit povestea. Și s-a lăsat soarele peste noi, zâmbindu-ne.

RStudio-12

În fața blocului abia am reușit să scoatem florile și cadourile din taxi. O puștoaică simpatică ne-a ținut ușa de la intrare și a insistat să ne ajute cu florile. Am împărțit un lift cu ea, amândouă cu brațele pline de flori. A fost ziua Dvs. sau sunteți profesoară? Era la fel de înaltă ca mine (eu cu sandalele mele mov cu toc, ea cu balerini) și totuși eram duamna. Nici una, nici alta, ne-am căsătorit astăzi, i-am zis eu toată un zâmbet, iar ea a leșinat un pic de emoție, acel leșin pe care îl poate avea numai o puștoaică îndrăgostită care se visează mireasă. Ce drăăăăguuuț. Și liftul a ajuns la 7. Și ne-am umplut garsoniera de flori, împărțindu-le în toate vazele și borcanele de compoturi și murături. Și mirosea a bujori și trandafiri și tot felul de miresme și noi ne-am întins în pat și ne-am gândit că trăim într-o bulă de aer în care nu contează decât că orice ar fi, ne avem unul pe celălalt.

RStudio-9

p.s. minunatele pozele sunt făcute de Florin Rotaru, o să vă povestesc despre băieții ăștia cool de la R Studio. Vi-i recomand cu mare, mare drag.

3 Comments

  1. Felicitari, dragilor! Sunteti un exemplu pentru indragostitii de pretutindeni 🙂 Casa de piatra, cu multa sanatate si multe impliniri!

  2. Sa fii fericita, Simona!
    O vata plina de fluturi sa ai! >:D<

  3. Vă mulțumesc tare mult 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.